RADET – Cronica unui colaps anuntat dar ce poate fi evitat RADET - Cronica unui colaps anuntat dar ce poate fi evitat

ORA participa constructiv la rezolvarea problemelor sociale. Căldura și apa caldă pentru abonații sistemului de termoficare din București sunt din nou subiecte fierbinți. Ce este greu de crezut este faptul că nu se discuta despre nici o soluție viabila ci doar despre improvizații. Sistemul de termoficare este în moarte clinica și este ținut artificial în viața prin injecții de fonduri de la Primăria Municipiului București. Din păcate situația este de o gravitate extrema și administrațiile succesive nu au abordat (din motive ce nu fac obiectul prezentului articol) problemele structurale ce ar trebui să fie rezolvate pentru o funcționare pe baze economice durabile.

Propunem tuturor celor interesați un început de proiect care are la baza multe ore de analiză și documentare a situației actuale din sistemul de termoficare al Bucureștiului. Aceasta analiză a fost făcută voluntar de membrii ORA care sunt la baza profesioniști cu o experiența vastă în industrie. Pentru orice comentariu ne puteți contacta la office@ora.org.ro

Să începem cu prezentarea Sistemului de Alimentare Centralizată cu Energie Termică (SACET)[1]. Aceasta este compus din (1) surse de producere a energiei termice, (2) rețele termice primare (RTP), (3) puncte și stații termice și (4) rețele termice secundare (RTS). Sursele sunt diverse centrale termice (CET-uri) cu o capacitate disponibilă de producție energie termică însumând (la 2015) cca 2015 Gcal/h, din care 1880 Gcal/h sunt concentrate în capacitați ale ELCEN. Din CET-uri, apa caldă intra în RTP, adică rețeaua de conducte prin care se transportă apă fierbinte de la CET-uri la stațiile și punctele termice, având o lungime de traseu de 490 km și însumând 1013 km de conducte. Prin RTP apa fierbinte ajunge în 1059 stații și puncte termice, de unde este distribuită către consumatorii finali prin intermediul RTS care are o lungime de traseu de 703 km și însumează 2541 km conducta. SACET alimentează cu energie termică 72% din locuitorii orașului București (cca 1,2 mil persoane) și peste 5000 instituții și agenți economici. In afara de centralele care aparțin ELCEN și câteva mici centrale private, SACET este proprietatea PMB iar RADET este administratorul acestui patrimoniu.

SACET suferă din cauza suprapunerii mai multor probleme structurale, expuse în continuare.

Scăderea substanțiala a cererii de energie termică. Consumul de energie termică facturat a scăzut de la 6098 mii Gcal în 2005 la 3876 mii Gcal în 2014, o scădere de 36% în doar noua ani. Merită spus că debranșările explica doar în mica măsura scăderea de venituri, principala cauza fiind creșterea eficientei energetice a clădirilor. In consecință, ne așteptăm ca scăderea consumului și a veniturilor sa continue, ca efect al programelor de termoizolare a blocurilor vechi.

Producerea energiei termice este de facto un monopol ELCEN, acesta concentrând 93% din capacitatea disponibilă de producție energie termică. In plus, exista un dezechilibru geografic intre zonele de producție și zonele de consum de energie termică - grosul capacitaților de producere a apei fierbinți sunt concentrate în sudul și vestul orașului[2], în timp ce consumul de energie termică este relativ uniform pe suprafața orașului. Energia termică produsă în sudul și vestul orașului este transportată în mod ineficient, la distante mari, către zonele de consum din nordul și estul Bucureștiului.

Pierderile în rețea sunt tot mai mari, crescând de la 21% din energia termică transportată în 2005 la 26% în 2014. Explicația este lipsa de investiții, mai ales în rețeaua de transport. La nivelul anului 2010 fuseseră reabilitate 31 din 49 centrale termice și mare parte din echipamentele din centrale. In schimb, până în 2010 fuseseră reabilitați doar 9% din cei 1013 km ai RTP și doar cca 10% din cei 2541 km ai RTS, restul având, în cea mai mare parte, o vechime de peste 30 ani. Dat fiind că investițiile în SACET alocate de PMB s-au prăbușit în ultimii 5 ani, este puțin probabil ca situația să se fi ameliorat din 2010 pana în prezent. Conform studiului întocmit de PWC în 2010, nevoia de investiții pentru finalizarea modernizării SACET (si în special RTP și RTS) este cuprinsa intre 1,35 – 2,2 mld EUR pe un orizont de previziune de 12 ani. Trebuie precizat, însă, că aceste sume nu sunt certificate independent ci sunt calculate de RADET.

RADET nu poate finanța investițiile în rețea. Tariful la care RADET vinde către consumatori energia termică nu cuprinde și amortizarea sistemului de termoficare, ceea ce face ca, în actualul cadru de reglementare, RADET să nu aibă surse proprii de investiții, toate investițiile în rețeaua de termoficare fiind parte din bugetul PMB.

PMB nu poate finanța investițiile în rețea. Structura bugetului de investiții al PMB pe 2014 indica un buget subdimensionat și puternic dezechilibrat – cu titlu de exemplu, nu mai puțin de 56% din resursele de investiții au fost alocate RATB iar imaginea pe 2015 este similara. In consecință, alocările PMB pentru investiții în rețeaua de termoficare au scăzut de la 126 mil RON în 2009 la 4,4 mil RON în 2014 ! PMB nu poate nici să împrumute sumele necesare - capacitatea de îndatorare totala a PMB este probabil de cca 1 mld EUR pentru perioada 2016-2025[3]. Altfel spus, PMB ar putea finanța din împrumuturi cea mai mare parte din acest program de investiții daca (1) nevoia de investiții pentru modernizarea sistemului de termoficare ar putea fi limitata la cca 1,35 mld EUR (suma minima din intervalul sus-menționat) și (2) ar fi politic acceptabil ca PMB să își epuizeze întreaga capacitate de îndatorare pe următorii zece ani pentru modernizarea rețelei de termoficare, în dauna oricăror alte proiecte – un scenariu evident nerealist.

Deciziile privind tariful de furnizare sunt luate pe criterii strict politice. CGMB a refuzat sistematic creșterea tarifului la care se facturează energia termică, astfel încât RADET continua să furnizeze energia termică la tariful aprobat în 2011, deși furnizorii de energie termică, gaze, apa, au majorat tarifele în aceasta perioada.

RADET este un operator ineficient. In ciuda scăderii veniturilor, cheltuielile fixe și, în special, cheltuiala salarială, au crescut, fără nici o legătură cu vreun parametru de performanță.
Rezultanta acestui ghem de probleme este o hemoragie imensă de resurse publice. Diferența de venituri necesara funcționării RADET este acoperita prin subvenții alocate de PMB – în 2014 subvenția alocată către RADET a fost de 108 mil EUR, adică 45% din veniturile totale ale RADET și cca 19% din bugetul de cheltuieli curente ale PMB ! In condițiile în care PMB a redus practic la zero investițiile în rețeaua de transport, este de așteptat ca nivelul subvenției să crească, pentru a asigura funcționarea RADET, însă fără vreo speranța de a inversa trendul și risipind resurse care ar putea fi alocate pentru proiecte sustenabile. Mai mult, se ridica o problema etica: este corect ca o cincime din bugetul de cheltuieli al PMB, constituit din contribuțiile a 100% dintre locuitorii orașului, să fie alocat pentru a susține un sistem de care beneficiază doar 72% dintre locuitorii orașului?!
Cum poate acest sistem să devina sustenabil? In opinia noastră, răspunsurile trebuie să vina, simultan, din mai multe direcții:
  • Ar trebui făcut un studiu complex de fezabilitate care sa stabilească în ce condiții poate sistemul de termoficare actual să devina eficient și să nu mai consume resurse de la bugetul PMB și cât ar trebui investit în acest scop. In același studiu ar trebui examinate costurile si implicațiile unor variante alternative sau complementare, de exemplu varianta extinderii producției descentralizate de energie termica din surse regenerabile (e.g. panouri solare pe clădiri) sau chiar varianta renunțării la sistemul de termoficare actual în favoarea centralelor de bloc sau de apartament ținând cont de trendurile de dezvoltare a sectorului. Aceasta ar economisi banii pentru investiții în sisteme vechi, ineficiente și cu un randament scăzut.
  • Sistemul de termoficare al Bucureștiului trebuie să fie gestionat pe criterii economice. O soluție sustenabilă este concesionarea sistemului de termoficare către un operator privat de mare anvergura, care să aibă credibilitatea și resursele necesare pentru a realiza investițiile în modernizarea sistemului și pentru gestionarea eficienta a activității operaționale. Există operatori cu o buna experiența în Europa Occidentala și în Scandinavia. Este foarte posibil ca un asemenea operator să constate că nevoia de investiții pentru reabilitarea RTP și RTS este de fapt semnificativ sub nivelul estimat în raportul PWC (care oricum este mult prea vechi pentru a constitui o baza de decizie azi).
  • Schimbarea cadrului de reglementare pentru rețeaua de termoficare și alinierea la modelul de reglementare de tip venit-plafon, aplicat în cazul tuturor companiilor de transport și distribuție de electricitate și gaze din Romania și unde ANRE are o experiența vastă. Aceasta metodă de reglementare va impune obligații de investiții și ținte de eficiență anuale.
  • Ar fi de dorit ca autoritatea de reglementare să devină ANRE, în locul ANRSC – e mai simplu și mai eficient să dai o sarcina cuiva care deja știe cum să o execute decât cuiva care abia învață.
  • Trebuie redus drastic costul energiei termice prin deschiderea către concurența a sectorului producției și furnizării de energie termică, ulterior creării cadrului de reglementare potrivit. Ar trebui scoase la licitație 10-15 licențe pentru centrale termice de capacitate mica-medie, răspândite în tot orașul, astfel încât producția de energie termică să fie cât mai aproape de locul de consum, să fie asigurata competiția între furnizori și, simultan, redundanta sistemului. în acest mod ELCEN va deveni unul dintre furnizori, care fie se va adapta, fie va ieși din piața.
  • Foarte important, energia termică ar urma să fie facturata consumatorilor de către furnizorii aflați în concurenta unul cu altul, similar cu structura de piață din domeniul gazelor sau electricității. Concesionarul sistemului ar avea doar obligația de a asigura serviciul de transport și distribuție a energiei termice, fără a fi proprietarul energiei termice furnizate clienților. Mai mult, pot obține licențe de furnizor si operatori care nu au în proprietate centrale de generare a energiei termice.
  • Probabil că un beneficiu foarte important al creării unei piețe competitive la generare si furnizare este acela de a stopa scăderea volumelor de energie termică distribuită, datorită faptului că sistemul de termoficare ar redeveni atractiv pentru proprietarii noilor clădiri. O asemenea reversare de trend ar mari si mai mult atractivitatea sistemului de termoficare și, astfel, ar fi amorsat un cerc virtuos de câștiguri de eficienta care atrag noi branșări, care atrag noi câștiguri de eficientă. 
In lipsa unor măsuri hotărâte pentru oprirea declinului sistemului de termoficare în București, este doar o chestiune de timp până când vor apărea avarii majore la sistemul de transport. Mai mult, cel mai probabil este ca asemenea avarii să apară iarna, nu pentru că Murphy stă mereu de veghe ci datorită sezonalității extreme a consumului de energie termică –consumul în luna de vârf pentru sistem (de obicei luna decembrie sau ianuarie) este de 17-20 de ori mai mare decât consumul din luna cu cel mai scăzut consum (de obicei luna august).
 
[1] Toate cifrele referitoare la RADET menționate în acest articol provin din “Studiul de oportunitate privind delegarea gestiunii serviciului public de alimentare cu energie termica din Municipiul București”, întocmit de PriceWaterhouseCoopers în 2010 și din Planul de Administrare al RADET aprobat de CGMB în 30 iunie 2015.
[2] în regimul comunist aceste capacitați alimentau cu abur industrial marile platforme industriale care erau localizate în aceste zone. Astăzi, aceste capacitați au dispărut sau s-au mutat în afara orașului iar consumul de energie termică este doar rezidențial.
[3] Estimările noastre pe baza informațiilor din Prospectul de Baza pentru Programul de Emisiune de Obligațiuni Emise de Municipiul București.

Lasa un comentariu